FANDROID

Dacă acum o vreme scriam primele impresii faţă de Desire HD, vă invit să citiţi mai mult, deoarece Vodafone au fost foarte prompţi şi ne-au trimis un exemplar din acest telefon, pe care îl butonez deja de două luni – timp mai mult decât de ajuns să-mi formez o părere bună despre el.

Pe scurt:

Plusuri:

- e superb
- e enorm
- ecranul e de o claritate şi o senzitivitate specială
- este fantastic de rapid
- integrare cu HTCSense.com
- are parte de toate micile detalii şi funcţii care fac un telefon “smartphone”: radio FM, GPS, Flash 10.2 etc.
- înregistrează HD (720p)
- rulează DivX

Minusuri:
- bateria ţine mai puţin decât mi-aş fi dorit
- pozele făcute pe lumină slabă/artificială lasă de dorit

Design

HTC Desire HD e, fără îndoială, un telefon mare. De altfel, e cel mai mare smartphone cu care am lucrat până acum, la egalitate cu HTC HD2 (care rulează Windows Mobile 6.5). Ecranul de 4.3″ îl aduce tot mai aproape de dimensiunile lui Dell Streak, dispozitiv trecut la categoria “tablete”.

Cu toate acestea, e un telefon foarte frumos, fizic. Liniile sunt perfecte, iar carcasa îi oferă un aer de telefon scump şi solid, caracteristicile deja consacrate HTC. Faţa telefonului este 99% făcută din sticlă, cu excepţia unei bucăţi de 4mm în partea de sus, unde are difuzorul, LED-ul de notificare şi senzorul de lumină, foarte discret implementate în carcasă. Singurele butoane fizice ale telefonului sunt cel de pornire-oprire din partea de sus şi cel cu dublă funcţie, de volum sus-jos. În partea de jos are cele două mufe: cea microUSB, pentru încărcare sau conectare la computer şi cea de căşti, de mărimea standard 3.5 mm.

Spatele e şi el simplu, pe cât de mare e. Are un difuzor, două LED-uri albe, pe post de blitz şi lentila camerei de 8 mega-pixeli. În afară de corpul principal, maro, mai are două capace – unul pentru baterie şi unul pentru cartelele de memorie şi SIM, iar în mijloc, cu argintiu, la loc de cinste, tronează cu mândrie sigla HTC.

Ecran

Pe lângă dimensiunile lui mari, ecranul LCD oferă o claritate a imaginii ireproşabilă în aproape orice fel de condiţii de lumină. Folosind facilitatea interfeţei Sense de ajustare automată a luminozităţii ecranului în funcţie de lumina ambientală, doar soarele extrem de puternic (aşa, ca la mare în plin sezon) m-a făcut să mă chinui să citesc ceva de pe ecran. La polul opus, pe timp de noapte lumina scade automat, scutindu-mi ochii de o oboseală suplimentară.

Interfaţa

HTC Desire HD rulează Android 2.2.1, peste care vrăjitorii de la HTC au pus o nouă versiune de interfaţă Sense. Chiar dacă nu rulează 2.3, interfaţa Sense în versiunea 2 oferă mai multe facilităţi şi o experienţă Android mult mai bună decât orice alt producător de smartphone-uri cu acest sistem de operare. Începând de la felul în care arată (de acum personalizabil la maxim, cu diverse skin-uri descărcabile), la felul în care funcţionează (de exemplu, cele 7 ecrane de start pot fi rearanjate mai uşor ca niciodată), la integrarea cu HTCSense.com (prin care, de exemplu, se poate găsi telefonul în caz de furt sau pierdere) sau la cele peste 70 (!) de widget-uri.

Că tot veni vorba de widget-uri, cel de meteo are un detaliu foarte interesant: în momentul pornirii ecranului telefonului apare o animaţie foarte mişto care reflectă situaţia curentă a vremii.

Foto, video

Ca viteză şi ca funcţii, modul foto e ireproşabil: focalizează şi “declanşează” aproape instantaneu, are funcţie de detectare a feţei (perfectă pentru când vrei să-ţi faci poză singur), are efecte diverse (ca un fel de instagram integrat). Şi are senzor de 8 megapixeli.

Pe lumină puternică, naturală, atât pozele cât şi filmările ies frumoase, colorate şi clare. Pe lumină slabă, însă, mi-e aproape imposibil să fac o poză care să nu iasă mişcată sau neclară.

Performanţă

E fantastic de rapid. Încarcă paginile web aproape instantaneu, nu “agaţă” la navigarea prin meniuri sau ecrane, iar opţiunea “Fast Boot” îi permite să pornească în mai puţin de 3 secunde. Funcţionează bine chiar şi când face o grămadă de chestii deodată (de exemplu, cântă muzica în Winamp în timp ce updatează 14 aplicaţii), iar jocurile 3D nu prezintă niciun fel de provocare pentru telefon, lucru sugerat şi de punctajul de peste 1700 în Quadrant.

Aplicaţii

Desire HD vine cu toate aplicaţiile de care are nevoie atât un entuziast al reţelelor sociale, cât şi un om ocupat, nevoit să fie în permanentă legătură cu serviciul şi familia. Vine încă din magazin cu integrare Facebook, Flickr şi Twitter, pe care le combină foarte frumos în Friend Stream, un widget HTC. Pentru e-mail vine atât cu aplicaţia clasică de Gmail, cât şi cu un client foarte puternic, destinat conturilor business mai pretenţioase. Pentru Twitter are preinstalate atât HTC Peep (care face legătura cu FriendStream), cât şi aplicaţia oficială Twitter.

Pe partea de navigare, telefonul beneficiază atât de Google Maps, cât şi de un sistem propriu, denumit “Navigare Premium”, accesibil din modul “panou maşină”. GPS-ul este foarte precis, iar viteza procesorului face, cu softul potrivit, ca telefonul să fie o unealtă mai bună decât un GPS dedicat.

Concluzii

Până acum, este telefonul meu preferat, cel mai bun pe care am pus mâna vreodată (ar mai fi şi HTC Desire S, care are avantajul Android 2.3 şi HTC Sense 2.1, însă HD-ul are avantajul ecranului mare; despre Desire S voi scrie în viitorul apropiat). Este perfect pentru scris pe blog, pe reţelele sociale şi, în general, pentru orice necesită tastat rapid. E perfect pentru jocuri, rezoluţia înaltă a ecranului şi dimensiunile acestuia făcând jocurile o plăcere, în speţă cele cu grafică bine lucrată (mi-au plăcut Angry Birds, NFS Shift, Tank Recon, Gun Bros, Fruit Ninja, Glow Hockey şi, în general, toate jocurile cu “HD” în coadă ). Pe de altă parte, mi-a înlocuit total computerul noaptea, pentru browsing de relaxare: e perfect pentru ştiri, imagini şi Youtube.

Se găseşte la Vodafone începând de la 149E. La eMag, liber de reţea, costă 2269,99 lei.